Cântec de Gheață și de Foc

Motivul acestei postări este cât se poate de simplu: un scurt review asupra unei serii fascinante intitulată Cântec de Gheață și de Foc de George Martin. Nu am apucat încă, din evidentă lipsă de timp, să termin întreaga serie însă sper să ajung să o termin pe finalul verii , asta pe langă alte multe lecturi. De fapt, ce tot spun? seria încă nici nu este sfârșită,urmând să mai apară încă vreo două cărți dacă nu mă înșel. Oricum sunt la partea 1 din a doua carte intitulată Încleștarea Regilor. Cred că este cea mai excepțională serie pe care am început-o și de aceea aș dori să o prezint puțin fiindcă pot spune cu mâna pe inimă că este superbă. În prima parte, Urzeala Tronurilor, te introduce mai mult în acțiunea cărții și faptul că fiecare capitol se concentrează pe un personaj te ajută foarte mult să îți creezi o opinie cu privire la personajul respectiv. Deși e o carte SF, iar eu nu sunt o fană înfocată SF (exceptând desigur vampirii), te asigur că nu te vei plictisi ci din contră, e co carte ce reușește să te țină în priză. Ce îmi place mie cel mai mult la ea? Personajele feminine(intră în rol nelipsitul meu feminism) deoarece ele învârt acțiunea, personajele feminine nefiind neajutorate ci rele, meschine, curajoase și pasionale. Nu cred că are rost să vă spun chiar ce se întâmplă în cărți deoarece dacă vă hotărâți să citiți, nu aș vrea să vă stric surpriza deorece știu cât de aiurea e.Sper că am convins, deși nu sunt extrem de bună la asta însă, dacă măcar o persoană ar ajunge să citească ,sunt sigură că nu va regreta și aș fi extrem de fericită.În sfârșit, baftă la citit, lenevit sau ce la vreți voi!

P.S- În caz că sunteți mai interesați de televiziune, este și binecunoscuta ecranizare a cărților , Urzeala Tronurilor și este un serial tv excepțional deasemenea.

Școala altfel

Ei bine, e joi seară, plictiseală maaare și frustrări peste frustrări. Săptămâna asta, cum bine se știe, a fost mult așteptata școală altfel. Ca impresie generală, am rămas profund dezamăgită de acest circ dezorganizat și penibil menit parcă să ne enerveze mai tare. Nu știu cum a fost în alte școli/clase/orașe dar, la noi cel puțin a fost groaznic. Organizarea mai bine zis nu a fost, și am ajuns să imi petrec în fiecare zi câte trei ore jucând cruce. Parcă și cheful de citit mi-a pierit când am văzut dezastrul din școală. Jur că aș fi preferat să fac ore. Nu sunt eu mare fan școală însă decât să stau așa aiurea(pentru că dira nu ne-a lăsat să plecăm până la 11)parcă totuși aș fi preferat să fac ceva. Nu m-aș fi dus, însă, încă o data dira ne-a tras țeapă cu absențele amenințându-ne că ne pune absenți. Ei bine, cei ce au lipsit sincer,tot respectul meu că nu vă mai lăsați păcăliți de aceste amenințări false, și ar fi trebuit să mă învăț și eu. Dar omul din greșeli învață. S-a tot plimbat ea cu liste, și se amăgește deoarece știe și ea foarte bine că nu va face nimic. Oricum, am așteptat această săptămână cu un dram de optimism și am fost dezamăgită din nou. Doar astăzi am petrecut o zi frumoasă mulțumită celui ce va rămâne mereu dirigintele meu și profesorul meu preferat. Deși a fost o mini-excursie a fost foarte tare ca deobicei. În fine, încă o dată învățământul românesc/profesorii mă dezamăgesc(ok,am folosit cuvântul ăsta de prea multe ori). Cred că mă întorc la pesimism, măcar acolo știu sigur ce mă așteaptă și nu mă agăț de iluzii deșarte- făcând deasemenea referire și la altceva-. Oricum, vine oficiala vacanță de primăvară/paște și știu sigur că voi fi foarte activă la secțiunea lectură. Mă așteaptă cărți bune și mult dorite, dar cu asta voi reveni mai târziu...

Postare Aniversara

Cu ocazia zilei mele de naștere, am hotărât că trebuie să mai postez ceva. Nu prea știam ce, deoarece de multe ori am atâtea idei și apoi când mă hotărăsc să scriu le pierd pe toate. Am tot vrut să vorbesc despre cercul de lectură și cred că despre asta o să și vorbesc.Profesoara mea de română, după luuungi lungi așteptări(cel puțin din partea mea) a hotărât să facă din nou cerc de lectură. De ce ar trebui să meargă cineva la un cerc de lectură, chiar dacă nu o prea au ei cu cititul? Simplu. Pentru că e superb. Poți să stai de vorbă cu niște oameni ce abordează niște subiecte ce chiar îți pot atrage atenția. Nu cred că nu v-ați săturat de bârfe și rahaturi. Urăsc persoanele ce cred că noi vorbim doar de cărți. E adevărat că și ele intră în discuție, binențeles, însă se pot aborda o groază de alte sbiecte și teme. Sincer, cred că o dată pe săptămână, oricine are nevoie de o discuție lejeră și de bună calitate și mă mir cum au venit totuși așa puțini. Oricum,părerea mea e că nu știu/știți ce pierdeți.
Vă las cu Vama,asta așa de 17 ani
http://www.youtube.com/watch?v=bB4utwKntG0

Enciclopedia Zmeilor

M-am gândit mult la ce aș putea scrie despre o carte la care cuvintele nu sunt de-ajuns. Enciclopedia Zmeilor  de Mircea Cărtărescu este în primul rând o carte superbă. Dar nu acesta este motivul pentru care ar trebui citită neapărat. M-am cam ferit de Cărtărescu, la fel cum mă cam feresc de autorii români și abia acum realizez ce mare prostie am făcut. Am scuze mii și mii, și știu că nu sunt singura care nu prea citește scrieri românești. Mulți mi se par grei, întortocheați, mulți pun prea mult accent pe scumpa noastră țară și plaiurile noastre mioritice din care, prin cărți, speram să scap. Însă, pentru prima dată, am găsit și altceva. Am găsit ironie din plin. Sunt o persoană ce adoră ironia și mare mi-a fost mirarea când, întro carte ce, speram eu, să fie o lungă serie de explicații și legende despre zmei am găsit, o enciclopedie fantezistă și plină de umor la adresa acestor creaturi. Cărtărescu a inventat practic, o lume a zmeilor, iar în rândurile cărții se dezbate existența lor. Umorul cății este unul absolut superb și este una dintre puținele cărți unde se practică umor de calitate. După ce am terminat cartea, contrariată fiind de acest nou și superb scriitor, mi-am luat și Frumoasele Străine  pe care o citesc acum. Aș putea spune că e chiar mai frumoasă și mai bine scrisă decât Enciclopeida Zmeilor. Pentru prima dată găsesc un om pentru care, umorul e a doua lui natură. Mai mult ce pot să spun? Cum am spus, cuvintele nu sunt de-ajuns. Încă o dată am învățat să nu judec cartea după copertă sau, în cazul de față, după titlu. Tot ce pot spune e că merită citit. Merită, merită, merită!

Si, cum rămâne cu literatura?

Toţi cei ce mă cunosc ştiu că sunt o pasionată de literatură. Mulţi cred că aşa m-am născut însă, este o abilitate pe care o dobândeşti. Într-o societate unde accentul este pus pe televiziune şi nu pe carte/cărţi, eu sunt un outsider. Am tot stat şi m-am întrebat când lectura nu a mai devenit o necesitate, un hobby sau una dintre activitaţile noastre zilnice, ci mai degrabă o obligaţie, un chin, o raritate. Văd în jurul meu sute de copii hipnotizaţi de televiziune, dar nici măcar unul de cărţi. Cum ne-am permis noi, o societate totuşi dezvoltată, să se întâmple asta? Oare atâta timp cât dai bine la ochi, nu mai contează ce scoţi pe gură sau ai în cap? Nu putem pretinde de la cei mici să fie educaţi, ci noi trebuie sa îi ajutăm să se dezvolte din toate punctele de vedere. Nu trebuie să fi părinte ca să ajuţi la dezvoltarea unui copil. Totuşi, ei nu întorc ochii spre părinţii lor când caută exemple, noi suntem primii vizaţi şi noi ar trebui să facem ceva. Mie una, mi-e milă. Mi-e milă că sunt poate sute sau chiar mii de copii care nu vor cunoaşte niciodată gustul pentru lectură, nu vor şti niciodată ce înseamnă să ai o imaginaţie bogată, nu vor cunoaşte poveşti de dragoste perfecte şi eroi demni de urmat. La urma urmei, orice ar spune ceilalţi, eu ştiu că sunt un om bogat. Citesc şi iubesc să citesc, iubesc cărţile şi tot ce au ele de oferit şi vreau să aud asta şi de la generaţia viitoare. Pot doar să sper că cititorii nu sunt o specie pe cale de dispariţie.

Introducere

Mda...ce pot sa spun despre acest blog? Nu sunt bună la introduceri, niciodată nu am fost. Ca şi scop, nu cred că am un scop special, în general îmi place să scriu-consider că este o metodă perfectă de a te elibera. Voi scrie despre tot felul, depinde de stare.Numele nu prea are legătură-nu am de gând să  încep o revoluţie, e doar o melodie pe care o ascultam când ideea blogului m-a trăznit.So, cred că asta este.