Postare Aniversara

Cu ocazia zilei mele de naștere, am hotărât că trebuie să mai postez ceva. Nu prea știam ce, deoarece de multe ori am atâtea idei și apoi când mă hotărăsc să scriu le pierd pe toate. Am tot vrut să vorbesc despre cercul de lectură și cred că despre asta o să și vorbesc.Profesoara mea de română, după luuungi lungi așteptări(cel puțin din partea mea) a hotărât să facă din nou cerc de lectură. De ce ar trebui să meargă cineva la un cerc de lectură, chiar dacă nu o prea au ei cu cititul? Simplu. Pentru că e superb. Poți să stai de vorbă cu niște oameni ce abordează niște subiecte ce chiar îți pot atrage atenția. Nu cred că nu v-ați săturat de bârfe și rahaturi. Urăsc persoanele ce cred că noi vorbim doar de cărți. E adevărat că și ele intră în discuție, binențeles, însă se pot aborda o groază de alte sbiecte și teme. Sincer, cred că o dată pe săptămână, oricine are nevoie de o discuție lejeră și de bună calitate și mă mir cum au venit totuși așa puțini. Oricum,părerea mea e că nu știu/știți ce pierdeți.
Vă las cu Vama,asta așa de 17 ani
http://www.youtube.com/watch?v=bB4utwKntG0

Enciclopedia Zmeilor

M-am gândit mult la ce aș putea scrie despre o carte la care cuvintele nu sunt de-ajuns. Enciclopedia Zmeilor  de Mircea Cărtărescu este în primul rând o carte superbă. Dar nu acesta este motivul pentru care ar trebui citită neapărat. M-am cam ferit de Cărtărescu, la fel cum mă cam feresc de autorii români și abia acum realizez ce mare prostie am făcut. Am scuze mii și mii, și știu că nu sunt singura care nu prea citește scrieri românești. Mulți mi se par grei, întortocheați, mulți pun prea mult accent pe scumpa noastră țară și plaiurile noastre mioritice din care, prin cărți, speram să scap. Însă, pentru prima dată, am găsit și altceva. Am găsit ironie din plin. Sunt o persoană ce adoră ironia și mare mi-a fost mirarea când, întro carte ce, speram eu, să fie o lungă serie de explicații și legende despre zmei am găsit, o enciclopedie fantezistă și plină de umor la adresa acestor creaturi. Cărtărescu a inventat practic, o lume a zmeilor, iar în rândurile cărții se dezbate existența lor. Umorul cății este unul absolut superb și este una dintre puținele cărți unde se practică umor de calitate. După ce am terminat cartea, contrariată fiind de acest nou și superb scriitor, mi-am luat și Frumoasele Străine  pe care o citesc acum. Aș putea spune că e chiar mai frumoasă și mai bine scrisă decât Enciclopeida Zmeilor. Pentru prima dată găsesc un om pentru care, umorul e a doua lui natură. Mai mult ce pot să spun? Cum am spus, cuvintele nu sunt de-ajuns. Încă o dată am învățat să nu judec cartea după copertă sau, în cazul de față, după titlu. Tot ce pot spune e că merită citit. Merită, merită, merită!